De vreme ce pina acum Cel de Sus n-a catadicsit sa-l apostrofeze hamletian: „Gigi, retrage-te la manastire!", eu cred ca n-ar fi cazul sa strimbam din nas si sa ne dam sceptici cind urmasul lui Petrache Lupu de la Maglavit afirma, la televizor, ca aude din cind in cind glasul lui Dumnezeu.

In fond, decit sa ai, precum miliardarul Copos, un organ auditiv cu frecventa joasa, ce prinde numai vocea din debara a lui Dan Voiculescu, e mai frumos sa captezi cu radarul urechii filfiitul unor cete de ingeri trecind in zbor razant deasupra Stadionului Ghencea.

Cum Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a sfiit sa accepte printre apropiatii sai un fost stringator de dari, adica pe acel Bodu al lumii antice numit apostolul Pavel, haideti sa-l creditam si noi ca atlet al lui Dumnezeu pe Gigi Becali, norocosul oier ce a dezlantuit de unul singur o adevarata cruciada impotriva Antihristului Vadim.

Stiind ca obisnuieste sa-si preschimbe, la masa de lucru, bidineaua-n condei si galeata cu laturi in calimara, putini intelectuali romani au catadicsit sa se confrunte cu Tribunul.

Cei care au facut-o si-au tirit fara sa vrea in polemica siragul rudelor mai mult sau mai putin apropiate, caci pentru Vadim lupta dreapta nu-i altceva decit o invitatie la mirositul ciorapilor, grobianul nesfiindu-se sa-ti blagosloveasca inca de la prima replica nevasta drept curva, copiii – avortoni, soacra – baragladina, bunica – cioara borita si vecinii –manglitori.

’Geaba am incercat noi sa-l gaurim cu pixul si sa-i taiem sepiei ceausiste capul imbibat cu cerneala, fiindca puterea de regenerare a acestor insi din gelatina abjectiei e uimitoare, mai ales prin felul cum reusesc sa-si recompuna un nou chip si sa insele multimile.

Arma aleasa acum de Gigi impotriva necredinciosului ce a indraznit sa o compare intr-un poem omagial pe Elena Ceauses