Nu prea conteaza cand au terminat studiile: in anii ‘60, ‘70 sau chiar ‘80. Important este ca au apucat sa lucreze, de la cativa ani la cateva decenii, in perioada comunista. Au probat, asadar, mai toate metodele de a te feri de munca si, in acelasi timp, de plictiseala: lungi discutii despre fotbal, masini ori retete gastronomice, semnatul condicii si apoi plecatul intr-o directie necunoscuta, chipurile cu treaba, ori tricotatul, neaparat cu ghemul asezat intr-o cuti
Nu prea conteaza cand au terminat studiile: in anii ‘60, ‘70 sau chiar ‘80. Important este ca au apucat sa lucreze, de la cativa ani la cateva decenii, in perioada comunista. Au probat, asadar, mai toate metodele de a te feri de munca si, in acelasi timp, de plictiseala: lungi discutii despre fotbal, masini ori retete gastronomice, semnatul condicii si apoi plecatul intr-o directie necunoscuta, chipurile cu treaba, ori tricotatul, neaparat cu ghemul asezat intr-o cutie, sub birou. Au cunoscut, de asemenea, resoul improvizat dintr-o caramida si cateva sarme care suplineau caloriferul semi-inghetat, dar servea si la prepararea cu meticulozitate a nechezolului in fiecare dimineata, sedintele de partid cu discursuri serbede si citate sforaitoare, plecatul acasa cu cel putin jumatate de ora inainte de terminarea programului, raportarile mincinoase si depasirile de plan falsificate.
Generatia crescuta in spiritul lui “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” a apucat pe diver-se cai in ultimii 16 ani. O buna parte a ei a ramas, insa, pe loc, avand astazi o pondere importanta in randul angajatilor institutiilor publice din Romania. Iar daca unii au reusit sa scape de “microb”, multi continua si acum sa munceasca la fel ca inainte de 1989. Efectele le simtim cu totii, mai ales ca cei trecuti de o anumita varsta reprezi