Domnule Preşedinte,
Domnilor ambasadori,
Doamnelor şi Domnilor colegi,
Onorată asistenţă,
În tradiţia academică românească a existat practica de a-ţi elogia predecesorul care a ocupat fotoliul tău de academician. L. Blaga, ales fără înaintaş, a avut ca temă a discursului de recepţie elogierea unei ,nemuritoare prezenţe care n-a ocupat niciun scaun în această nobilă incintă". A făcut Elogiul satului românesc. Am devenit şi eu membru titular al Academiei Române fără a avea un predecesor. Am ales, de aceea, să-i evoc pe înaintaşii mei, mai exact pe doi dintre maeştrii mei, care au fost membri ai Academiei Române: Iorgu Iordan şi Al. Rosetti. I-am numit ,cei doi stâlpi ai înţelepciunii".
De ce doi stâlpi ai înţelepciunii? Cine consultă DEX-ul află că înţelepciune este un cuvânt moştenit din latină şi are legătură cu a înţelege. Cuvântul are mai multe sensuri: ,capacitate superioară de înţelegere şi de judecare a lucrurilor", ,cumpătare, prudenţă, moderaţie determinată de experienţă; spirit de prevedere", ,ştiinţă". Stâlp este un împrumut din slavă şi înseamnă ,element de susţinere a unei construcţii", (fig.) ,persoană care constituie un sprijin, un reazem". Deci prin stâlpi ai înţelepciunii înţeleg ,persoane care au avut capacitatea superioară de înţelegere a lucrurilor şi care au constituit sprijinul în dezvoltarea mea lingvistică". În plus, înţelepciune înseamnă şi ,ştiinţă", deci au fost oameni cunoscători de carte, de la care am învăţat multe.
Iorgu Iordan şi Al. Rosetti n-au fost singurii mei profesori de lingvistică; Al. Graur, E. Petrovici şi I. Coteanu sunt nume pe care le evoc cu plăcere (toţi trei au fost membri ai Academiei Române). I-am ales însă pe cei doi fiindcă lumea academică îi consideră creatori de şcoală. Sunt personalităţile care au dominat lingvistica românea
