Dincolo de valoarea lor simbolica, cele doua premii pe care le-a primit Adriana Babeti in 2005 pentru cartea sa Dandysmul. O istorie* - premiul Asociatiei de Literatura Generala si Comparata din Romania si cel pentru critica si istorie literara al Uniunii Scriitorilor din Romania - subliniaza faptul ca avem de a face atat cu o lucrare de specialitate de inalt nivel, cat si cu o performanta scriitoriceasca de exceptie. Esti tentat, citind cartea, sa te lasi captivat adesea de puterea de fascinatie a scriitoarei si sa uiti ca ai de-a face cu o explorare a fenomenului dandysmului prin punerea la bataie a unui intreg arsenal de surse, printr-o strategica imprejmuire a subiectului prins sub lupa pentru a-l identifica si a-i da expresie. Cine citeste, de pilda, Croitorul rascroit, Animale de stofa sau Cravate, manusi, palarii din capitolul Dandysmul. Mod de intrebuintare, in care se comenteaza intre altele caracterul ambiguu si oarecum paradoxal pe care un dandy il intretine cu moda (pe urmele lui Roland Barthes) si se scrie un capitol dintr-o microistorie a vestmantului (pe urmele lui Thomas Carlyle) va fi desigur sedus de croquis-urile prin care autoarea imortalizeaza imaginea cand concreta, cand ideala a personajului sau, pe care il caracterizeaza intre altele versatilitatea, jocul de masti. Acesta traverseaza scena cand in fuga, oarecum grabit, cand sta pe loc, captivat de propria-i imagine, pe care i-o intinde ca o nada, in oglinda cartii, autoarea. Oglinda se deschide ofertant si generos din diverse unghiuri si la diferite dimensiuni, pentru a-l lasa pe personajul central sa se rasfete cu ineditul imaginii sale, pe care il cultiva consecvent, relativizand astfel incremenirea la care il sorteste autoreflectarea. Tema oglindirii, respectiv a pasiunii narcisiace, e de altfel subiect de subtile divagatii in capitolul Barbati in fata oglinzii, si ea e nu doar un prilej de