(un Prozator)
Nu mă voi feri de aici înainte, urmând firul traducerii clasice... învăţătorul, neconvenţional, Silenele, Satirul fără de seamăn, să aibă uneori un ton haios, în felul învăţăceilor săi dragi mai slobozi la gură, ca tinerii de totdeauna, acest lucru făcându-l mai viu...
*
l După un schimb de cuvinte glumeţe cu prietenul Glaucon, Apolodor îi spune că şi el aflase de banchet de la Aristodem, care la rândul lui îi povestise cum se întâlnise cu Socrate, care tocmai făcuse baie şi îşi pusese sandalele în picioare, ceea ce nu prea era în firea lui. Dar, fiindcă se ducea la frumosul Agaton, îşi pusese sandalele, măcar că-l str1ngeau.
l Aşa susţinea Aristodem. Socrate îi spusese că se gătise astfel în cinstea vizitei, propunându-i lui Aristodem să meargă şi el la Agaton, deşi nu era invitat.
,Se aranjează" îl face să înţeleagă înţeleptul pe nechemat, din moment ce va veni cu el... şi citează versul faimos din Iliada:
Suntem doi şi o să vedem noi pe drum ce să spunem, la modă pe vremea aceea.
Şi cum mergeau ei, Socrate rămăsese în urmă, venindu-i o idee, cum era el. Văzând că Aristodem aştepta, îi făcuse semn de departe să o ia înainte, că vine şi el. Şi Aristodem ajunge singur la Agaton.
l Banchetul sta să înceapă. Noul venit îl informează că îl lăsase pe drum pe Socrate, şi că, de venit, o să vină şi el. Atunci, gazda se întoarce spre un sclav şi îi porunceşte să se ducă după Socrate şi să-l aducă numaidecât.
l Pe urmă (după Bezdechi)... Aristodem povesti cum l-a spălat un sclav, ca să poată să se întindă, şi cum a venit un alt sclav, anunţând că Socrate s-a retras în tinda unor vecini, şi că în ciuda chemărilor sale, nu vrea să vie... (fiţe de-ale lui!)
l - Ce tot spui? îi zise Agaton sclavului. Ia cheamă-l î
