Una dintre cele mai bune săritoare în înălţime în deceniul trecut, Alina Astafei a reprezentat culorile României până în 1994, după care a obţinut cetăţenia germană. Ea s-a numărat Una dintre cele mai bune săritoare în înălţime în deceniul trecut, Alina Astafei a reprezentat culorile României până în 1994, după care a obţinut cetăţenia germană. Ea s-a numărat printre invitatele de onoare ale Grand Prix-ului "Monica Iagăr", desfăşurat săptămâna trecută. - Cum ţi s-a părut concursul organizat de Monica Iagăr? - A fost extraordinar. Am participat la multe astfel de reuniuni în cariera mea, şi pot spune că ceea ce a făcut Monica poate rivaliza cu orice concurs de acest gen organizat în Europa. - Tu şi Monica sunteţi foarte bune prietene. De când vă cunoaşteţi? - Ne-am văzut prima oară în 1988, într-un cantonament. Pe atunci, Monica era junioară. Am fost împreună la multe concursuri în străinătate şi, cum de multe ori eram singure, fără antrenor, ne ajutam una pe alta. Asta ne-a apropiat foarte mult. Îmi spunea încă de anul trecut că vrea să organizeze acest concurs şi m-am bucurat că m-a invitat şi pe mine la retragerea ei. - În 1993 ai plecat în Germania. Ce te-a determinat să faci acest pas? - Plecarea mea este legată şi de moartea fratelui meu, Petre. Avea 22 de ani. A fost ucis la revoluţie, în decembrie 1989. În acea perioadă mă simţeam amputată sufleteşte. Am fost foarte marcată, mai ales că a murit degeaba. Am avut o copilărie fericită, mi-am iubit ţara chiar şi pe vremea lui Ceauşescu. Din acel moment însă, sufletul meu s-a schimbat, nu mai eram patriotul din trecut. De aceea am plecat. - Ai fost căsătorită o vreme cu fostul voleibalist Alin Stăvariu. În ce relaţii aţi rămas? - Ne-am despărţit în 1996, când fiecare a luat-o pe drumul său. Acum, şi el are o altă familie. Este inginer şi antrenează o echipă de volei. Suntem în relaţii bune, mai ales că avem