Nicolae Tzone ne oferă un volum reprezentînd un dialog cu Alexandru Lungu. Doi poeţi de vîrste apreciabil diferite comunică pe lungimea de undă a prieteniei înfiripate spontan cu prilejul unei întîlniri la Satu Mare, în 1999 (,senzaţia pe care o trăiam era că îl ştiu de decenii întregi"), cînd dl. Tzone îl ,sechestrează cu multă dragoste într-un hol frumos de hotel" pe cel căruia începe a i se adresa cu apelativul familiar Alex, ,luîndu-l bărbăteşte la întrebări": ,Ehei, chestiunea s-a legat cu sfoară şi cu clei. Căci eu aveam atîtea lucruri de întrebat, iar memoria lui se dovedea a fi de-a dreptul fabuloasă. Oameni excepţionali veneau din amintire şi înviau instantaneu în pupile şi în auz. Şerban Cioculescu, Tonegaru, Streinu, dar şi Bogza, Brunea-Fox, Ştefan Baciu, Sesto Pals, Paul Păun, Gherasim Luca, Tomaziu, Vona, Gabriela Melinescu - dar nu numai ei - ni se aşezau alături, ca prieteni vechi". Rezultă de-aci un soi de autobiografie a scriitorului, artistului plastic, medicului Alexandru Lungu, coincidentă cu o imagine a unui amestec de timpuri istorice abrupte. Născut în sudul Basarabiei interbelice, trecut, ca elev, prin mai multe oraşe ale ţării, d-sa îşi începe activitatea literară într-o serie de publicaţii azi puţin cunoscute. Prepoem, ,o revistă din Bucureşti care a apărut cam prin'38", îl publică pe tînărul de 16 ani, aflat la Năsăud ca elev în clasa a VI-a a Liceului George Coşbuc, cu ,patru sau cinci poezii, însoţite de un cuvînt de prezentare mai mult decît elogios". Abandonînd Prepoemul din pricina impresiei că periodicul ar fi căpătat o coloratură legionară, junele colaborează în continuare la Curentul literar, ,unde printre redactori se afla şi un poet, azi uitat, dar, după părerea mea, demn de a fi luat în consideraţie: Aurel Tita, cu care intrasem în corespondenţă". Din cercul revistei Viaţa Basarabiei, novicele i-a cunoscut pe Sergiu Matei Nica ş