“Un japonez, presedintele Asociatiei de Prietenie Japonia-Statele Unite a fost omorat de un caine fara stapan, la cativa pasi de Casa Alba. In capitala Statelor Unite exista peste 200.000 de caini vagabonzi care musca zilnic intre 80 si 200 de persoane.” Aceasta stire nu exista, dar ce impresie v-ar produce? Agentiile internationale de presa au preluat toate stirea verificata ca presedintele Asociatiei de Prietenie dintre Japonia si Romania a murit dupa ce a fost muscat de un caine vagabond nu departe de sediul Guvernului Romaniei. Aceasta intamplare are toate datele unui fapt divers senzational pe care nici un ziarist nu l-ar rata. Daca victima cainelui maidanez ar fi fost un roman, s-ar mai fi obosit agentiile sa transmita stirea? Probabil ca da, dar n-ar mai fi fost senzational in ea decat ca omul si-a pierdut astfel viata langa Palatul Victoria, plus informatia ca in Bucuresti se zbenguie pe strazi peste 200.000 de maidanezi care isi infing coltii in fiecare zi in 80 pana la 200 de oameni. Ceva ma face sa cred insa ca autoritatile Bucurestiului, in frunte cu primarul general Videanu, n-ar fi reactionat la fel de aprig, cum au facut-o dupa moartea ghinionistului japonez. Fiindca altfel, edilii Capitalei ar fi trebuit sa rezolve aceasta problema, a cainilor fara stapan, inainte ca ea sa atinga pragul critic. Primarul Videanu, cu masurile lui de urgenta, dintre care unele implacabile, nu s-a prea omorat cu firea sa adune maidanezii de pe strazi, de cand a ajuns in functie. Nici primarii de sector nu sunt mai breji, dar, ca sa-si justifice dezinteresul fata de aceasta muscatoare problema comunitara, acestia declara acum ca organizatiile pentru protectia animalelor sunt foarte puternice si ca din cauza lor hingherii n-au curajul sa-si faca datoria. La noi insa, si in privinta cainilor boschetari, ca in mai toate afacerile in care exista bani publici, a aparut o mafie.