Minunata infratire romano-bulgara pe calea aderarii la Uniunea Europeana capata mereu si mereu noi aspecte - si confirmari - punand pur si simplu la pamant aspiratiile, care au insemnat la un moment dat si tentative, de decuplare, chipurile pe criteriul de principiu al meritelor proprii, dar de fapt pe ideea, cu totul neverificata, ca unii ar fi mai breji decat ceilalti. Saracia - cata frunza, cata iarba si-n Bulgaria, si-n Romania! Coruptia - abunda si la Bucuresti, si la Sofia de te-mpiedici in ea! Justitia - inca un proiect si in Bulgaria, si in Romania! Economia - sub decizie majora externa, atat in Bulgaria, cat si in Romania! Ani de zile a parut ca Romania ramasese rau in urma. Statea mai prost in negocierile de aderare si era cotata codasa la Bruxelles, in timp ce, tot de la Bruxelles, Bulgaria culegea laude si note asiguratorii pentru examenul final. Bulgaria primea statutul de economie de piata functionala, Romania, nu. La Sofia se si gasisera politicieni sa ceara decuplarea de Romania, pe care ajunsesera sa o considere o ghiulea de piciorul Bulgariei in mersul sau triumfator spre Uniunea Europeana. Situatia avea explicatii precise. Dupa criza economico-financiara de acum cativa ani, deciziile economice majore din Bulgaria, prin introducerea regimului de Consiliu Monetar, au incetat sa mai fie zamislite la Sofia. Bulgaria nu mai are politica monetara si nici politica de curs valutar, iar Banca Nationala din Bulgaria este doar o palida umbra a unei adevarate banci centrale, afirmatie valabila si in privinta monedei nationale. Intr-un segment major al politicii economice, decizia nu mai este luata de mult la Sofia, ci undeva in vestul Europei. Si ar fi fost caraghios ca monitorii si judecatorii vest-europeni sa aiba cuvinte critice la adresa propriei opere. Mai degraba, doar cuvinte de lauda! Treptat, situatia in Romania a inceput insa sa semene, din acest pun