Pogromul mai este amintit in oras de un Obelisc - aflat in fata singurei sinagogi ramase in picioare din cele peste o suta existente inainte de razboi, cand evreii constituiau jumatate din populatia Iasului - si de
monumentul de la gropile comune din cimitirul evreiesc. Amandoua dateaza din perioada comunista.
Placi comemorative similare cu aceea din cimitirul evreiesc, pastrand formularile improprii ale limbajului comunist, se afla in cimitirele evreiesti din Podu Iloaiei si Targu Frumos. Care cimitire se gaseau intr-o stare jalnica, atunci cand le-am vizitat, in 2004, impreuna cu Radu Ioanid si alti oaspeti de la Muzeul Holocaustului din Washington. La Targu Frumos, o crestina are grija dupa cum poate de morminte, folosind in schimb o parcela din interiorul cimitirului, unde cultiva porumb. Iar la Podu Iloaiei, cheia de la cimitir o are un cioban. Printre morminte se hranesc oile.
Anul acesta, presa romaneasca a uitat, cu putine exceptii, de aniversarea de pe 27 ianuarie a eliberarii lagarului de la Auschwitz. Daca presedintele Basescu nu a mai fost la ceremonie, nici evenimentul nu a mai capatat atentie. La Iasi, momentul a fost marcat printr-un video-memorial. Organizatori: Centrul Cultural Francez, Goethe Zentrum si Lectoratul italian! Institutiile autohtone de cultura aveau alte urgente. Memoria Holocaustului a ramas, in ciuda asumarii oficiale din partea statului roman produsa acum doi ani, o datorie a altora, o datorie a evreilor sau o datorie marginala.
Studiul istoriei Holocaustului si-a castigat locul la Universitate, gratie eforturilor lui Mihai-Razvan Ungureanu de a infiinta Centrul de Istorie a Evreilor la Facultatea de Istorie. Insa nu trebuie sa uitam, acum cand Holocaustul este obiect de studiu in institutii separate, cu manuale separate, ca subiectul face parte din istoria nationala - si ca, prin urmare, ar treb
