Orice oras isi are legendele sale. Crescand intr-un cartier de case din Bucuresti, una dintre legendele care mi-a trecut de mai multe ori pe la urechi a fost cea a hingherilor. N-am vazut niciodata cu ochii mei o echipa de la ecarisaj, dar stiam din folclor ca hingherii sunt niste oameni rai care fura caini, ii jupoaie, ii omoara si fac din ei sapun sau faina. O poveste mai palpabila era cea a vecinilor, rudelor sau colegilor muscati de vreun maidanez si a medicului care le cerea sa aduca insusi animalul la cabinet sa vada daca e turbat. De curand, o intamplare cu potential de legenda i-a readus in actualitate pe maidanezi si pe hingheri: pe data de 29 ianuarie, in centrul Capitalei, un cetatean japonez a fost murit dupa ce a fost muscat de un caine, presupus a fi vagabond. Hingherii mai exista si in ziua de azi. Mai putin legendari, mai putin temuti si ceva mai umani. Se cheama Administratia pentru Supravegherea Animalelor (ASA). Au site Internet si birou de relatii publice. Daca iti iau cainele, ai sanse sa-l mai capeti inapoi contra un milion si jumatate de lei. La o benzinarie din zona Piata Chibrit, hingherii trag o tigara inainte sa inceapa o noua zi de lucru. Sunt sase oameni si doi soferi in doua Dacii papuc amenajate ca sa transporte caini. Nu seamana cu capcaunii din povestile de pe vremea copilariei. Sunt oameni destul de tineri, imbracati in geci de iarna - nu poarta echipament de protectie -, care au in mana arma specifica: crosa - o tija din aluminiu care are la capat un lat din sarma groasa. Lucratorii de la ASA - nu le place sa li se zica “hingheri” - pornesc in cautarea cainilor vagabonzi. Masinile merg incet una in spatele alteia pe niste stradute cu case vechi si toata lumea e cu ochii in patru. Cineva zareste pe trotuar un caine alb: “Uite-l! Asta e!” Soferii opresc, unul in fata cainelui, celalalt in spate, si baietii coboara cu crosele. Tactica