- Editorial - nr. 26 / 8 Februarie, 2006 Tudor Gheorghe are o memorie fenomenala si asta explica cum a putut sa indeplineasca raptul fara a trezi banuieli, pentru ca atat cat ii stim, batranii lautari cad la banuiala cand sunt fotografiati pe hartie. Intr-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremuratoare a «Mioritei» si niste cantece haiducesti cum nu mai aflasem (...) Scriu cu toata raspunderea ca, de la Maria Tanase, nu am avut o personalitate mai puternica in ce priveste comorile noastre folclorice ca acest tanar si neintrecut actor din Craiova." (Eugen Barbu - 1971) Inca din 30 ianuarie 2005, Tudor Gheorghe, omul doar cu chitara, de aceasta data, a pornit sa-si caute... "dorul pierdut" (si) dincoace de Carpati, la Timisoara (la Opera Nationala), Arad (Palatul Culturii), Oradea (Casa de Cultura a Sindicatelor), Cluj-Napoca (Teatrul National), culminand cu Targu-Mures (4 februarie, la Teatrul National). Nu avem de unde sti daca, tot peregrinand de-o viata, si-l va gasi si "cuminti" vreodata, punandu-l bine la pastrare... E greu, de fapt, de presupus ca si l-ar fi pierdut vreo secunda cu adevarat, in ciuda multelor vitregii care nu i-au ocolit nici macar cantecul. Mai degraba am putea crede ca e doar un joc frumos, in care ne-am lasat inlantuiti si noi, cei aflati la cuceritorul si inconfundabilul sau recital, validandu-i forta de "exceptional amplificator al muzicii interioare" si "dementa (mea) incercare de a relogodi poezia cu muzica". Daca prima zi a lui august 2005 a marcat implinirea a sase decenii de viata... biologica a cautatorului celui de-a pururi fara de varsta... de dor, Ciresarul 2006 ii va oferi acestui "artist care se sustrage oricarei definitii, oricarei incercari de a fi incadrat intr-o formula sau alta", ocazia de a se darui lumii intr-un spectacol unic, in Sala Palatului din Bucuresti: vreme de o saptamana intrea