D-l Adrian-Paul Iliescu tine mortis ca sunt un “maniheist doctrinar” (22, nr. 830/2006). E atat de convins de asta, încat nu mai simte nevoia sa raspunda la obiectiile mele (22 nr. 829/2006). Procedeul se numeste “ignoratio elenchi” si este atribuit de Aristotel sofistilor. Nu e tocmai recomandabil, deci, pentru un profesor de filosofie, ca domnia sa! Aproape înca mai nerecomandabila este însa reaua sa credinta. N-am afirmat niciodata ca Mihaies, Boia sau Patapievici nu pot fi criticati (dimpotriva, i-am criticat eu însumi pe toti trei, din diferite motive, în articole sau carti). Si este aberant a extrage aceasta idee din reprosul meu ca, într-o carte intitulata Anatomia raului politic, din exemplele contemporane lipsesc C.V. Tudor, A. Paunescu, pentru a nu mai vorbi despre “formatorii de opinie” din media. Deductia d-lui Iliescu (ca as fi sustinut imunitatea celor trei), introdusa prin formula “se întelege”, stupefiaza: cine întelege, în afara de domnia sa, care vrea sa înteleaga? Reprosul meu era nefondat? Dar este vorba despre o carte de peste 350 de pagini, si nu despre un articolas! Sa fie Vadim neimportant, deoarece el “compromite” pozitiile extremiste pe care le adopta, cum afirma d-l Iliescu? De asta a luat Vadim 24% din voturile electoratului în 2000, de asta PRM are înca 12% în sondaje, fiindca a compromis pozitiile respective? Mai departe, dupa ce îmi lamureste faptul ca oamenii sunt de mai multe categorii (si nu de doua numai), d-l Iliescu pretinde ca eu vad disputele de idei ca pe niste razboaie între “dusmani”. De unde o scoate? Fiindca m-am referit la Patapievici, Boia etc. ca la “adversarii” sai. Foloseam însa cuvantul în sensul de “adversari de idei”, si nu de inamici personali. Din nou d-l Iliescu întelege ce doreste, glisand peste întelesul cuvintelor si peste context. In schimb, cand eu “înteleg” ca din alaturarea citatelor din C.Z. Codreanu si P