Cine ar putea caracteriza cu exactitate un anumit popor, surprinzîndu-i acestuia specificul ultim, miezul ireductibil? Probabil nimeni, dar în nici un caz conducătorii acelui popor, am fi tentaţi să răspundem. Mă îngrozesc gîndindu-mă cum ar fi arătat însemnările lui Hitler despre germani, ale lui Stalin despre ruşi ori ale lui Ceauşescu despre români, dacă ele ar fi fost redactate în deplină sinceritate, fără ameninţarea publicării. Cît despre şefii democraţi, obişnuiţi sau chiar benefici, memorialistica lor pare de obicei fadă, lipsită de personalitate, şi aceasta dintr-un motiv simplu: stăpînitorii sunt în general prost informaţi cu privire la starea reală a supuşilor.

Există însă şi excepţii, conducători de popoare înzestraţi cu geniu scriptic, geniu ce iradiază asupra obiectului analizei lor. Atunci, ţările şi popoarele vor fi caracterizate nu doar exact, ci chiar memorabil. în acest sens, Memoriile lui Churchill sau ale lui De Gaulle, veritabile monumente culturale, şi-au cîştigat un loc distinct în istoria literaturilor engleză şi franceză din secolul XX.

Avem şi noi în România vreo carte asemănătoare? Da, de puţină vreme, de cînd însemnările zilnice ale Reginei Maria au fost traduse şi publicate în româneşte. Traducerea este stîngace, prefeţele şi notele sunt concepute şcolăreşte, dar textul propriu-zis al însemnărilor există, în toată fascinaţia lui. însemnările zilnice ale Reginei Maria, ale Reginei care a contribuit direct la înfăptuirea Marii Uniri, o situează pe autoare în familia de spirite căreia îi aparţin Churchill ori De Gaulle.

Cine ar fi crezut? Această personalitate a istoriei noastre contemporane, celebră mai ales prin frumuseţea şi temperamentul ei, căreia zvonul public îi atribuise numeroşi iubiţi (de cele mai multe ori imaginari), dar care a jucat un rol politic covîrşitor în timpul Primului Război Mo