Numai ca Emil Boc, cel putin la nivel declarativ, se indreapta spre Partidul Popular European, impreuna cu turma sa democrata, lipsita de simtul sensului si al proportiilor.
Daca, odata si odata, vom putea analiza la rece toate aspectele celebrei recomandari 1735, vom avea, eventul, sansa sa intelegem paradoxul animat, conform caruia Romania nu este stat national, desi in legea sa fundamentala se defineste astfel, iar Ungaria este un stat national, cu toate ca in constitutia ei nu se pomeneste nimic despre asa ceva.
Poate, in cursul exercitarii sistemului de dreptul european, vom afla si ce anume este obligata tara noastra sa preia din respectiva recomandare. Ar fi bines a polemizam despre aceste lucruri, fara patima, cu amatorii paradoxurilor, numai ca suntem departe de asa ceva, in aceasta atmosfera de linsaj politic.
Incendiatorii sunt periculosi, chiar daca in apropiere se afla o cazarma de pompieri! (...) Exista, insa, un alt paradox.
Sub forma unei intrebari: este domnul Emil Boc chiar atat de stupid sau joaca un rol? Pentru ca este de inteles ca opozitia, mereu predispusa la nationalism, sa vrea sa culeaga ceva maruntisuri din toata aceasta indignare scaparata; ca niste cavaleri ai scandalurilor, minusculi de altfel, sa doreasca sa se arate, chiar daca nu pe masura exhibitionismului lor.
Numai ca Emil Boc, cel putin la nivel declarativ, se indreapta spre Partidul Popular European, impreuna cu turma sa democrata, lipsita de simtul sensului si al proportiilor. Iar acolo - nu stie, oare? - UDMR, in frunte cu Béla Markó si György Frunda sunt priviti ca niste membri apreciati, ca sa nu spun parteneri loiali.
Si atunci, cum il vor primi europenii pe intrigantul Boc? Ursuletul ne-independent, presedinte de partid fost socialist, aparent crestin-democrat si aspirant liberal trebuia sa se fi gandit
