Verbul a (se) criza şi participiul adjectival crizat, creaţii recente (încă) necuprinse în dicţionarele generale, au căpătat o circulaţie destul de mare în ultima vreme, mai ales în limbajul tinerilor. Cum se întîmplă destul de des, din registrul familiar oral - unde au avut de la început un sens ironic - ele au pătruns rapid în mesajele de pe Internet şi chiar în scrisul jurnalistic (de pildă, într-un reportaj despre elevii din Cişmigiu: ""Mamă, ce se crizează profu' când vede câţi am plecat", adaugă altul", "Adevărul", 5.03.2002). Cuvintele sînt formate de la substantivul criză, mai exact de la o serie de expresii în care acesta apare: a intra în criză, a face crize.
Verbul e folosit uneori ca tranzitiv, cu sensul "a enerva, a irita, a produce crize de nervi", descriind deci o transformare a stării psihice: "Psihiatria crizează România" (titlu, "Atac", 7.01.2006); "Ce mă crizează efectiv în momentul acesta este faptul că operatorii mobili taxează cu minimum 0.14$ / minut o convorbire cu fixul" (forum.softnews.ro). Chiar mai des, verbul apare în construcţia intensivă cu reflexivul, a se criza, cu înţelesul "a se enerva", "a face o criză de nervi", "a se agita": "Te asigur că nu mă "crizez" aiurea" (forum.softpedia.com, 19.10.2005); "prea multă lume se crizează aiurea în ultimul timp" (vamaveche.ro), "sunt şi fete (...) care nu vor să îşi care bicicleta în cârcă sau care se crizează la prima vânătaie" (batesaua.ro). Verbul preia uneori modelele de construcţie ale sinonimelor sale parţiale; de aceea, probabil, apare şi în structura a se criza pe..., imitată după a se supăra pe...: "şi uite aşa m-am crizat pe toată lumea care mi-a intrat în cale" (jurnale.ro). Mai rar, cu acelaşi sens de transformare interioară, de schimbare a stării, verbul apare chiar fără reflexiv: "dacă tot crizează lumea când mă vede cu veriga în buză şi am scos-o, hai să găsim altă