În momentul apariţiei (clandestine) în Franţa, în 1985, pe lângă Premiul Libertăţii, acordat de Pen Club-ul francez, romanul s-a bucurat şi de o presă franceză foarte elogioasă: ,Orwell însuşi poate părea depăşit în contextul românesc, iar utopia negativă pe care Bujor Nedelcovici, riscând mult, tocmai a publicat-o la Paris, pentru că romanul nu a putut apărea în România, Al doilea mesager, pare să ilustreze cu o uluitoare precizie ideile lui André Glucksmann despre post-totalitarism: Puterea nu mai are nevoie nici de teroare, nici de tortură, nici de Gulag, pentru ca să reducă la tăcere orice opoziţie şi să distrugă conştiinţele", se scria în revista Esprit.
într-o emisiune de radio din 2001, Monica Lovinescu remarca profunda actualitate a romanului. Crearea ,omului nou" ar fi avut loc nu doar prin ceea ce a fost numit ,fenomenul Piteşti", dar şi prin extinderea acestuia la scara întregii societăţi. ,Omul nou", care se autodenunţă, în romanul lui Bujor Nedelcovici, este, în realitate, ,omul fără răspundere, cu frică... cu dorinţa de egalitate în mizerie. Omul nou este cel care nu mai ştie să pronunţe decât un singur cuvânt, da."1
Sistemul totalitar descris în roman îl depăşeşte pe acela la care se ajunsese în România la finele anilor '80, ca şi pe celelalte, de aiurea. Ar fi fost lipsit de interes pentru un romancier de talia lui Bujor Nedelcovici să scrie în anii '80, în dictatură, fără să se autocenzureze, un roman de tip realist. A si mărturisi, de altfel, că l-a interesat să scrie despre totalitarismul de orice culoare: ,Când am început să scriu acest roman, nu m-am gândit doar la România şi la conducătorul ei. M-am gândit la toate ţările care îndură un regim totalitar, în America latină, în Asia de Sud-Est sau în altă parte."2 O utopie negativă, deci, aşa cum s-a spus, în tradiţia lui Orwell, Zamiatin sau Kafka.
Pentru gen
