Oricat de rece, de calm, de neclintit s-ar crede un om, exista momente care ii depasesc posibilitatile de a-si ascunde emotia - intalnirea cu femeia iubita, descoperirea unei editii rare intr-un anticariat de provincie, aparitiile in public si chiar primirea unei telegrame, acel mesaj tiparit pe benzi subtiri de hartie lipite pe un formular si adus pana la usa de catre un postas deseori emotionat si el. Telegrama aducea vesti de bucurie, vesti triste, anunta succese sau neplaceri, ajungea repede si era imposibil de ocolit sau ignorat.
Subiect, inspiratie, uneori chiar ghid de stil literar (cine poate uita capodopera lui Caragiale?), telegrama a avut multi ani de glorie, de la primul mesaj transmis in Mai 1844 de la Washington la Baltimore chiar de inventatorul telegrafului, Samuel Morse, cel cu codul nu demult iesit din uz, si pana de curand. Prima linie permanenta a fost inaugurata in 1861. Telegrama a purtat vestea succesului primului zbor al fratilor Wright, in 1903, dar a si anuntat in 1914 inceperea primului razboi mondial, a revolutionat comunicatiile ajungand in perioada ei de glorie, anii â20-â30 ai secolului trecut, sa depaseasca net telefonia la distanta.
Multi autori compara senzatia creata de telegraf cu entuziasmul pe care l-a starnit in anii nostri computerul personal. Numarul mesajelor a scazut insa vertiginos, de la cateva milioane in primele doua decenii de dupa al doilea razboi mondial la mai putin de 20.000 in 2005.
Cu timpul a aparut telex-ul, o forma ceva mai avansata tehnic de telegrafie, iar in ultimii ani lumea a fost invadata (in sensul bun al cuvantului!) de e-mail, SMS-uri, telefonie pe internet. Multe voci au prevestit sfarsitul clasicei telegrame, cel putin in domeniul ei initial, continentul nord-american, acoperit de la Est la Vest si de la Nord la Sud de o firma celebra, Western Union, care avea la un moment dat u
