Numele regizorului Geo Saizescu e incontestabil legat de Tudor Arghezi si de Pacala. Primul film, dupa schita "Doi vecini" a lui Arghezi, si Saizescu primeste "binecuvantarea" autorului. Urmeaza apoi "Pacala". Anul trecut, Pacala a revenit.
Jurnalul National: De ce umor? Geo Saizescu: Pentru ca starea asta m-a-ntampinat inca din copilarie. Doar ca nu era vorba despre orice fel de umor, ci de unul amestecat cu tristetea unui sat oltenesc rupt de lume, de tren, de Dunare, de Turnu-Severin... Ei, si in peisajul asta erau cativa tineri mai rasariti cu spiritul, printre care si fratele meu, Colin. Asta era considerat un monument de umor. Chestia asta cred c-a exercitat asupra mea o anume fascinatie si probabil ca am fost tentat sa fiu ca el, fara sa-mi fac de copil o profesiune de credinta din a face umor. Se nastea totusi ideea de a crea buna dispozitie, de a inveseli.
Si ati nimerit la Conservator. Nimerit, bine spus. Venisem la Bucuresti chitit sa dau la Arte. Doar ca portarul m-a trimis la plimbare, ca n-aveam pile. Am fost apoi exclus de la Filozofie, pe motive politice. In sfarsit, ajung si la Arte, doar ca n-am putut sa fac Teatru sau Cinematografie, ca reprezentau, vezi Doamne, "ideologie". Iata-ma deci admis la Conservator.
A venit totusi si vremea pentru regie... A venit. Mergeam in vizita la matusa mea si am vazut un afis in tramvai care anunta ca se face concurs de selectie pentru Institutul de Arta Cinematografica: regie, imagine si actorie. Am coborat, ca eram in zona, si am intrat la concurs, desi n-aveam nici un repertoriu. Noroc cu Conservatorul, pentru ca am cantat. De fapt, am spus versurile unui cantec foarte apreciat. Li s-a parut ca sunt sensibil...
Drumul cel bun
Cand v-ati dat propriul start? Era prin anul doi la regie cand am regizat o mica piesa, dupa "Aventurile bravului soldat Sweijk", de cehul Hasek. Eu s
