A nu intelege diferenta intre a fi reprezentantul unei institutii, in acest caz raportor al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, si reprezentantul unei tari intr-un organism multinational este o dovada fie de incultura politica, fie de rea-vointa.
Liderul PD Emil Boc, care l-a acuzat pe Gyorgy Frunda de tradare a interesului national, se incadreaza indubitabil in a doua categorie. Mai grav este ca democratul-popular a speculat incultura politica a oamenilor pentru a castiga electoratul antimaghiar al PRM si PSD - probabil pentru iminentele alegeri europene -, resuscitand stereotipiile nationaliste.
Pentru a explica in mod clar statutul „acuzatului" ar trebui sa facem o paralela chiar cu „acuzatorul": domnul Emil Boc nu reprezinta in Coalitia de guvernamant orasul Cluj, ci Partidul Democrat, asa cum nici Gyorgy Frunda, in calitate de raportor, nu reprezenta Romania, ci Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei.
Nu am auzit pe nimeni la Cluj ca l-ar acuza de tradare pe Boc, ci doar, cel mult, ca e cam mult timp plecat la Bucuresti. Ironia politicii face ca Emil Boc a preluat aceasta mare gogoasa, pe care ne-a livrat-o zilele trecute cu buzele stranse in rictus vadimian, de la politicianul care-i ravnea scaunul de presedinte al PD, demisionarul Cozmin Gusa.
Discursul lui Emil Boc pare a fi insa o partitura data lui spre interpretare de Traian Basescu si inspirata probabil din gandirea SRI. Teoria dusmanului din interior a facut sa curga multa cerneala in Serviciul Roman de Informatii din ‘90 incoace, semn ca vechile reflexe institutionale nu se pierd.
Atat Emil Boc, cat si Traian Basescu au pus in circulatie in ultimele saptamani, referindu-se la drepturile minoritatilor, o multime de teze false. Seful statului a lasat sa se inteleaga pe 25 ianuarie, la intoarcerea de la Strasbourg, ca nu ar exi
