Léon Poliakov

Breviarul urii. Al III-lea Reich si evreii

Traducere de Liviu Ornea,

Editura Est, Colectia „Deosebita“,

Bucuresti, 2004, 466 p.

Cartea scrisa precis, dens, cu mare vointa de obiectivitate, a istoricului evreu francez Léon Poliakov, Breviarul urii, aparuta in 1951, reeditata in 1979, recent tradusa in romana cu acuratete si talent – ambele mostenire de familie – de Liviu Ornea, la initiativa Editurii Est, pune sub reflector preconceptii de percepere a Diferitului existente in bagajul general uman. Pentru ca Holocaustul, tentativa de exterminare a unui intreg popor, depaseste istoriografia, inscriindu-se printre marile teme de meditatie asupra naturii umane, fapt sesizat chiar de prefatatorul primei editii, François Mauriac. Motivatiile care conduc la titlul cartii sint legate de pozitia centrala pe care o ocupa factorii ce au facut posibil ca ideologia nazista sa „prinda“ in mase. Fiindca exterminarea, aproape in intregime, a evreilor europeni n-ar fi fost posibila daca n-ar fi existat o anume aprobare tacita si, mai ales, o indiferenta cvasigenerala. Au „lucrat“, in Germania contaminata de virusul nazist, o exaltare nationalista, o duritate inflexibila si un exercitiu al supunerii oarbe venite pe filiera prusaca. Si-au facut efectul tot ceea ce, timp de un secol, au proclamat filozofi ca Jahni, Arndt, List, Treitschke: superioritatea rasei germane.

Doctrinarii nazismului nu s-au sfiit sa rastalmaceasca, in folosul lor, opera lui Nietzsche. Este vorba de elemente distorsionat utilizate mai intii de Hitler, precum intentia de a reevalua crestinismul, conceptul „omului superior“, care nu are, insa, nimic de-a face cu „poporul de stapini“, cum l-au deformat, cu premeditare, nazistii. Cu atit mai mult cu cit una dintre directiile decisive ale post-crestinismului promovat de Nietzsche nu este germanismul, ci