In ultimul numar al revistei Dilema veche (106, 3-9 februarie 2006), Andrei Plesu comenteaza interviul pe care Gabriel Liiceanu l-a acordat revistei Observator cultural. A comenta e un fel de a spune, Andrei Plesu dizolvindu-si observatiile intr-un pamflet. In esenta, directorul fondator al revistei Dilema veche incearca sa duca in derizoriu un interviu. Cum in Romania cel mai usor este sa scrii pamflete, descoperim un Andrei Plesu care nu doar ironizeaza un jurnalist, ci si neaga un proiect cultural: prezenta revistei Observator cultural in spatiul romanesc. La Observator cultural ar exista o conducere panicata, plutind pe deasupra faptelor, care „ofteaza“ din „polul plus al corectitudinii ideologice“ (ironia contine un nonsens, dar cind esti furat de placerea scrierii de pamflete, poti uita sa precizezi conceptele cu care operezi).
Imi respect prea mult profesia (pacatoasa profesie care te obliga sa-i „enervezi“ pe interlocutori, pentru a afla un mod de a gindi si de a reactiona si nu pentru a lustrui o statuie) ca sa las nesanctionat si fara replica acest pamflet, in care Andrei Plesu incearca sa-l apere pe Gabriel Liiceanu, lovind intr-un ziarist si intr-o publicatie. Eu nu sint nici filozof, nici scriitor, nici editor, precum domnii Plesu si Liiceanu, sint jurnalist si, de pe aceasta pozitie, consider ca am dreptul sa protestez pentru modul in care intelege sa reactioneze directorul fondator al revistei Dilema veche.
- De ce nu s-a indignat mai devreme?
Asadar, Andrei Plesu vrea sa induca opiniei publice ideea ca interviul cu Gabriel Liiceanu esueaza in ceva siciitor si lipsit de anvergura intelectuala, pentru ca eu m-as fi pastrat in zona unor mize minore si nu mi-as fi propus decit sa-l enervez pe Gabriel Liiceanu. O asemenea interpretare il pune intr-o postura dificila pe Gabriel Liiceanu, in primul rind; asta inseamna ca Gabr
