* Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume, traducere din limba germană de Nora Iuga, Editura EST, 2005.

Cei mai mulţi dintre noi am aflat de existenţa epistolarului amoros dintre septuagenarul E.M. Cioran şi Friedgard Thoma, odată cu apariţia cărţii lui G. Liiceanu Uşa interzisă. Povestea de acolo, întinsă şi reluată pe mai multe pagini, decupajul pertinent din scrisori, premisa de fond ("îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme"), diagnosticarea unui "fond primordial erotic şi nevrotic" împărtăşit de cei doi eroi epistolari ne-au ţinut loc pînă acum de receptare. Odată cu publicarea în româneşte a cărţii lui Friedgard Thoma - chiar într-o ediţie de compromis, cu opt scrisori eliminate pentru respectarea deciziei unui tribunal din München -, receptarea ar fi putut să se modifice perceptibil. Cred însă că nu mă înşel observînd că în ciuda unui dosar al Observatorului cultural, cu intervenţii de substrat, şi a excelentului interviu la două capete (cu autoarea şi traducătoarea) din România literară, cartea a ajuns la noi tot ca istoria unui malentendu, dezgropată după douăzeci de ani de o "capră metafizică".

Lectura empatică a lui G. Liiceanu din 2004 ("Mărturisesc că citind cartea am suferit prosteşte şi bărbăteşte alături de Cioran") a introdus, de fapt, în România, epistolarul comentat şi adnotat retroactiv de Friedgard Thoma. O carte care-ar avea nevoie de o lectură psihocritică - cum şi este incitanta cronică din Uşa interzisă -, dar nu şi de una ideologică (feministă, mai ales) sau literară. Pentru că, în ciuda volutelor stilistice şi a furorului omenesc, Pentru nimic în lume nu e un epistolar literar şi nici un document de alimentat războaie sexiste. Ar fi, mai degrabă, o întîlnire extrem-privată între două subiectivităţi cu totul inegale, între un "pierzător" genial şi o "cîştigătoare" care, pentru nimic în lume, n-ar f