"... cum se face ca tocmai reprezentantii societatii civile, care – precum spuneai – оmi reprezinta interesele de cetatean, s-au оntrecut оn zilele din urma sa ne convinga ca recomandarea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, initiata de seful delegatiei Parlamentului roman, de eliminare din Constitutie a sintagmei 'stat national' a inflamat nejustificat spiritele si a dat apa la moara nationalistilor, fiindca ea reflecta o conceptie depasita a lucrurilor..."

Societatea (oarecum) civila

– De ce-i zice, domnule, societate civila?

– Probabil fiindca nu e оnregimentata politic.

– Asa va sa zica. Si din cine s-ar compune dumneaei?

– Teoretic, din toata lumea neоnscrisa оn vreun partid. Practic, dintr-o seama de organizatii independente, cu nume pompoase, al caror scop marturisit este acela de a lua aminte ca puterea sa n-o ia razna.

– зnteleg ca – teoretic – sunt si eu societate civila, dar ca – practic – nu sunt. Pai, cum vine asta?

– Simplu. Sa zicem ca dumneata, simplu cetatean, urmaresti ce face guvernul si, la un moment dat, constati ca o masura a acestuia оncalca legea fundamentala a statului, Constitutia. Ce faci?

– Ce sa fac? Strig sus si tare ca a fost nesocotita Constitutia.

– Ei si?

– Cum ei si? Ma duc la ziare, la televiziuni, ca doar presa e, nu-i asa?, cainele de paza al democratiei.

– Ei si? Te ia оn seama cineva?

– De ce sa nu ma ia?

– Pentru ca esti o voce singulara, nu reprezinti o parte cat de cat semnificativa din societate.

– Ce vorbesti? Sunt sigur ca si altii gandesc fa fel.

– Poate, numai ca nimeni nu stie asta.

– Si atunci?

– Si atunci apare societatea civila organizata, care nu mai poate fi ignorata, caci vorbeste оn numele tuturor cetatenilor, si-i bate obrazul