observaţii pe marginea înfiinţării Grupului de lucru al Regiunii Mării Negre Extinse

Între 30 ianuarie şi 1 februarie, a avut loc la Bucureşti Conferinţa Internaţională "Creşterea securităţii în regiunea Mării Negre Extinse: putem construi poduri şi bariere?". Cu această ocazie, Consorţiul Parteneriatului pentru Pace a hotărît înfiinţarea unui grup de lucru pentru problemele regiunii Mării Negre Extinse, care îşi propune găsirea de soluţii pentru diversele probleme ale zonei.

Secretariatul permanent al grupului de lucru a fost amplasat în România, la Institutul de Studii Politice, de Apărare şi Istorie Militară - ISPAIM -, iar directorul acestei instituţii, gen (retr.) Mihail E. Ionescu, a devenit co-preşedinte alături de Jeffrez Simons, de la Institutul de Studii Strategice al Universităţii Naţionale de Apărare a Statelor Unite.

Avem o instituţie, ce facem cu ea?

Pe spaţiul Mării Negre Extinse funcţionează, cel puţin formal, foarte multe instituţii şi proiecte, iniţiative locale acceptate la nivel regional. Avem Cooperarea Economică la Marea Neagră; BlackSeaFor; operaţiunea/iniţiativa Black Sea Harmony; GUAM - organizaţia de cooperare între Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova; Organizaţia pentru Schimbări Democratice - lansată anul trecut, în noiembrie, la Kiev, etc. După cum se poate vedea, nu de idei sau de imaginaţie în găsirea numelor duce lipsă Marea Neagră. Problema esenţială a acestor instituţii este însă imobilismul şi interesele divergente ale statelor implicate. Deocamdată, aceste state se pot mîndri cu multe iniţiative şi puţine reuşite.

Însă schimbările din zonă sînt substanţiale şi anunţă posibilitatea unor relansări a acestor proiecte. Astfel, în regiunea extinsă a Mării Negre există trei state NATO - Turcia, România şi Bulgaria - alte trei aspirante declarate la admiterea în Alianţă - Ucraina, Georgia, Azer