De un an de zile, parlamentarii puterii si ai opozitiei pun sarguinciosi umarul sa darame si farama de incredere pe care romanii o mai aveau in Legislativ. Dupa ce s-au jucat de-a hotii si vardistii prin hatisul regulamentelor celor doua camere, deputatii si senatorii au revenit la viata anosta si ingrata de ales al neamului. Nimic senzational nu se anunta pentru ziua de joi, 9 februarie 2006.
Totusi, printre glumitele penale cu matusi si veri schimbate in Senatul Romaniei si-a facut loc ordonanta de guvern prin care PNA primea o noua denumire si, odata cu aceasta, unda verde la anchetarea demnitarilor.
Daca ar fi fost vorba despre o lege oarecare, absentele din Parlament si votul pestrit al reprezentantilor Puterii ar fi trecut cu siguranta neobservate intr-o perioada in care fandarile discursive ale clientilor DNA ocupa integral ringul mediatic.
Insa joi, chiulul catorva zeci de senatori a coincis fatal cu supunerea la vot a unei ordonante de guvern care parea ca incepe sa produca rezultate concrete in lupta impotriva coruptiei.
Pe langa un esec penibil pentru Putere si pe langa dovada unei noi disfunctionalitati in Coalitie, sedinta de joi a Senatului a adus si o premiera: a fost testata in conditii reale optiunea clasei politice in ceea ce priveste combaterea coruptiei. Iar rezultatele nu au fost deloc incurajatoare. Era evident ca senatorii opozitiei vor vota contra ordonantei.
Nu acelasi lucru se poate spune insa si despre optiunea reprezentantilor Puterii. La subitul exod din Senat (au lipsit nu mai putin de 36 de senatori ai Coalitiei) s-au adaugat si cateva voturi contra si abtineri notabile din partea reprezentantilor Puterii. In mod paradoxal Coalitia si-a amputat propriul produs legislativ.
De ce? Raspunsul care pare cel mai apropiat de adevar in acest moment este simplu: spaima rece,
