Marile natiuni sunt caracterizate de patriotism, cele mici de nationalism." Citatul apartine unui personaj englez al carui nume nu mi-l mai amintesc si a fost intens folosit in presa britanica in perioada premergatoare crearii unor adunari parlamentare in Scotia si Tara Galilor.
Autonomia obtinuta atunci de scotieni si galezi nu a subminat cu nimic Regatul Unit si nimeni astazi nu vorbeste de secesiunea acestor regiuni.
Fie ca ne place sau nu, Europa spre care ne indreptam incurajeaza comunitatile si delegarea de competente, atat „in sus", catre un for de decizie paneuropean, cat si „in jos", catre comunitatile locale si regionale.
Europa regiunilor inseamna, de fapt, o Europa a comunitatilor si nu a statelor nationale. Parlamentul European nu este nici el structurat pe state nationale, ci pe familii ideologice. Acest lucru a incercat sa-l explice Gyorgy Frunda, dar nu a avut cui.
Cei care au gandit Comunitatea Europeana au avut in vedere o structura federala, in care frontierele se vor spiritualiza si comunitatile - inclusiv cele etnice - se vor putea regrupa evitand conflictele sangeroase.
Mai concret si pe inteles, odata ce Romania va deveni membra a UE, frontiera cu Ungaria isi va pierde semnificatia - cu toate consecintele ce decurg din acest fapt.
Pentru romani conceptul de autonomie este prezentat ca o blasfemie. Istoria noastra ne-a invatat sa ne temem de iredentismul ungar. Mai exista insa acest pericol in Europa secolului XXI? Ce inteleg partidele europene astazi prin autonomie?
Iata ce ar trebui sa dezbata politicienii romani si maghiari sincer si fara ocolisuri. Este greu de crezut ca Emil Boc nu stia ca, in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, delegatii nu reprezinta un stat national, ci o familie ideologica.
O stiu probabil toti membrii delegatiei
