Despre francezi, femei şi meridiane

Cea mai dezbinată expediţie din istorie a fost probabil cea trimisă în Peru de Academia Regală de Ştiinţe a Franţei în 1753. Matematicienii Pierre Bouguer şi Charles Marie de La Condamine conduceau cercetările unui grup de savanţi în munţii Anzi. Secolul XVIII ardea de dorinţa de a înţelege Pămîntul - ce vîrstă are, unde se află, cum s-a format, cît e de mare. Francezii voiau să determine lungimea unui grad meridian (distanţa dintre două latitudini succesive). De ce? Gradul meridian ajută la calculul mărimii Pămîntului. Revenim pe parcurs, să spunem doar că distanţa respectivă trebuie calculată exact pe direcţia N-S şi la aceeaşi altitudine! În teren accidentat măsurarea directă e imposibilă, dar se foloseşte un procedeu indirect şi laborios, triangulaţia. Detalii în manuale!

Francezii au ales linia dintre Yarouqui şi Cuenca (pe teritoriul Ecuadorului de azi). Expediţia a pornit cu stîngul. Savanţii i-au provocat cumva pe localnicii din Quito şi au fost fugăriţi de o gloată înarmată cu pietre. Apoi medicul grupului a fost ucis din cauza unei prostituate. Botanistul şi-a pierdut minţile. Alţii au murit de febră. Sau căzînd de la înălţime. Al treilea lider, Jean Godin, a fugit cu o fată de 13 ani şi dus a fost! Grupul a şomat opt luni, cînd La Condamine a fost anchetat la Lima pentru spionaj. Tot el, brusc şi inexplicabil, nu a mai vorbit cu Bouguer şi au refuzat să lucreze împreună. Peste tot, bizara echipă era privită cu suspiciune. Primarii nu credeau că francezii veniseră din cealaltă parte a lumii ca să măsoare Pămîntul. N-avea nici un sens! După atîţia ani, încă pare o nedumerire rezonabilă. De ce nu şi-or fi făcut savanţii măsurătorile chiar în Franţa, evitînd peripeţiile andine?

E drept, savanţii epocii nu se mulţumeau cu varianta simplă dacă aveau şi alternative epuizante. Dar acum, francezii chiar trebui