Au trecut mai bine de trei ani de cand proiectul Politiei Comunitare a fost introdus in Romania. Initiat in Canada, la inceputul anilor '90, conceptul a trecut oceanul in Europa, fiind adoptat de majoritatea statelor vestice. Politia de proximitate este o veriga intre autoritati si cetateni, urmarind realizarea unui parteneriat cu populatia, autoritatile publice locale, mediile de afaceri, organizatiile neguvernamentale etc., in scopul crearii unui climat de siguranta publica. In Romania, proiectul politiei de proximitate a fost implementat cu sprijin elvetian. Agentii de proximitate, selectati din randul politistilor de ordine publica, au fost scoliti de instructori din Tara Cantoanelor. La trei ani dupa infiintarea acestei structuri, politistii de proximitate au intrat deja in cotidian, desi lumea ii mai confunda uneori cu fostii sectoristi. Serviciu public in interesul comunitatii Potrivit ordinului MAI nr. 114/2003, prin politie de proximitate se intelege "serviciul public in folosul comunitatii, care prin amplasarea teritoriala si competente urmareste cunoasterea intereselor si asteptarilor colectivitatilor locale si cetatenilor". Sarcinile politistilor de proximitate sunt mult extinse. Ei tin legatura cu persoanele in varsta, potentiale victime ale infractorilor, mediaza conflictele intre cetateni, supravegheaza unitatile de invatamant, avand in atentie tinerii cu comportament deviant, organizeaza intalniri cu caracter preventiv si educativ, participa la aplicarea programelor de prevenire a criminalitatii etc. In Capitala sunt 210 politisti de proximitate, arondati celor 25 de sectii de politie. Teritoriul acestora a fost impartit in zone de siguranta publica, aflate in responsabilitatea agentilor de siguranta publica si a celor de proximitate. Unui politist ii revin aproximativ 15.000 de locuitori si un teritoriu intre 2 si 3 kilometri patrati. Pentru a c