Sa recapitulam pe scurt faptele, si sa incercam sa „ghicim", ce o fi. Intamplator „ajunge" un CD plin cu secrete militare la doua redactii, Ziua, Romania Libera. Nu se publica, sant anuntate autoritatile, si opinia publica.
In prima faza o singura deosebire, interesanta, S.R.Stanescu zice ca CD-ul a ajuns cu o zi inainte, in timp ce Ohanesian afirma, ca de vreo luna sta prin redactie CD-ul. Dar, amandoi fac anuntul simultan.
Prima reactie a autoritatilor este recunoasterea autenticitatii continutului (informatii militare, legate de misiuni in Irak, Afghanistan, baze americane, colaborare cu americanii, rapoarte ale serviciilor secrete privind activitatea Al-Qaeda, coduri, chei de criptare, decriptare pentru transmisiile radio, parole, semnale si alte maruntisuri).
M-am mirat, ar fi putut sa nege, fara prea mari sanse sa se afle adevarul, oarecum explicabil, pentru a minimaliza paguba. Caci din primul moment era clar, se vor ridica semne de intrebare, fata de increderea „firmei", fata de eventuale pericole de deconspirare in cadrul colaborarii militare, si dintre serviciile secrete.
Exista deja baze militare, in principiu, dar la ce vor fi folosite, inca nu e decis. Poate depinde, si de eventuala scadere a increderii.
A doua reactie (in timp simultana) a autoritatilor a fost uluitoare. Ministrul apararii incerca sa explice ca secretele, nici nu sant chiar atat de secrete (erau vechi de mai bine de doi ani si jumatate), nu este nici o problema grava, desi nu a fost foarte corect sa fie distribuite la ziare.
Povestea cu vechimea este jenanta. Mai ales la noi. In vechi democratii asemenea date raman secrete mult timp, si este de inteles. De fapt dupa 2 ani majoritatea acestor date este actuala, valabila, operatiile astea militare continua.
Dar, din gura unui oficial roman este chiar car
