Sa nu ai un dosar de urmarire penala azi e aproape ca si cum nu ai fi avut sifilis la 1500. Inteleptul Erasmus din Rotterdam, in 1519, scria ca orice nobil care nu facuse inca rost de un sifilis era considerat ignobilis et rusticans (taranoi si ignorant), dupa cum se arata intr-o carte excelenta - „Bolile si Istoria" (Cartwright&Biddiss, ed. ALL).
De la o vreme incoace, pare ca mai toata lumea care conteaza in diverse registre ale puterii si influentei trebuie sa-si justifice pedigree-ul prin aceasta tehnica aparent neplacuta. Daca esti important, daca esti o persoana, cum se zice, trebuie sa fii urmarit penal, macar un pic.
Probabil ca unii nici nu vorbesc cu tine daca nu au auzit la stiri ca dai cu subsemnatul si ca ai, deci, un certificat de origine controlata. Pentru aromele discrete, limba franceza foloseste cuvantul soupon - banuiala.
Pentru usturoi, de exemplu, in anumite retete, este recomandabila expresia un soupon d’ail - o banuiala, o suspiciune de usturoi.
O boare de dosar penal, asa, o irizare, o briza diafana, un alizeu racoros dau unica savoare a acestui ospat la care toti cetatenii sunt invitati sa saliveze. Asta nu poate avea decat efecte benefice asupra opiniei publice, asupra moralului national.
In sensul ca respectul si admiratia pentru infractori, pentru minciuna si alte delicatese populare are toate motivele sa creste, cum ar spune niste indivizi absolut respectabili.
Ce poate fi mai natural decat sa crezi ca e normal sa ajungi sa fii urmarit penal?! Asta din cauza unei monstruoase conspiratii, fireste, dupa ce vezi zi de zi ca oamenii pe care cetatenii de rand conteaza atunci cand isi formuleaza sperantele se ocupa de intretinerea unui dialog constant cu procurorii.
Dupa Revolutie, toata lumea isi dorea obsesiv intrarea in normalitate (de parca stia cineva ce e
