In dimineata zilei de 4 mai 1969, seful postului de politie din comuna Insuratei, judetul Braila, veni la serviciu mai devreme ca de obicei. Nici nu apuca sa intre bine pe usa ca in prag aparu Dumitra Brotea, o femeie la vreo 45 de ani, uscativa, relativ inalta si adusa de spate. Inainta tacuta pana in apropierea biroului politistului si ramase asa fara sa scoata o vorba, framantandu-si stangace mainile. Intr-un tarziu, asezandu-se tematoare pe un colt de scaun, spuse: "Domâ ofiter, cred ca nu-i a buna cu alde barbatu-meu! De doua saptamani n-a mai venit acasa; a plecat dimineata devreme, sa cumpere lemne din padurea Viisoara si dus a fost. Mi-e ca i-o fi facut careva feluâ, c-avea si vreo suta de mii la el. Acuâ... lumea vorbeste ca s-ar tine c-o vaduva de pe-acolo, din Viisoara, c-asa-i el, ii place si paharuâ si carnea de muiere straina, daâ nu s-a mai intamplat pana acuma sa plece asa si sa nu zica nimica atata amar de vreme... daca i-a dat in cap careva?"
Asa a inceput ancheta unuia dintre cele mai spectaculoase cazuri de omucidere inregistrate in ultima vreme in Romania, un caz pana la a carui rezolvare au trecut multe luni de truda...
Primele cercetari
Disparutul, Zainea Brotea, era cunoscut in tot satul. Om gospodar si la locul lui, stia sa si chefuiasca atunci cand treburile ii lasau un pic de ragaz. Insa niciodata - asa cum declarase si sotia sa - nu se intamplase sa uite de familie din cauza vreunui pahar in plus sau a vreunei femei. Vaduva din Viisoara, satul invecinat, a fost identificata in scurt timp, dar, dupa cum avea sa se dovedeasca, nu avea nici o legatura cu disparitia lui Z. B.
"Eu voiam un sot, si nu sa ma terfeleasca in pat vreun barbat insurat, iar Zainea avea nevasta si trei copii mari, asezati la casele lor si cu rosturile lor. Cum era sa traiesc eu cu el, sa ma fac de rusine-n sat?! El mai indraznea
