„Veniti, lumeee s-auziti!! Fifi a lu' Putureanu lua pe Ioana a lu' Tenica a lu' Pleascuuuuu!!! Nunta mare o sa fie la Celaruuu!!!! De n-a vazut si n-a auzit nimeneaaaa!!! Bucate aleseeee!!!! Joc si cântec pân' la ziuaaaa!!! Veniti, lumeee!!!!“ Vuia toata linia marti, pe la prânzu' al mic. Trei flacai, prinsi de mijloc cu prosoape cusute-n musca, bateau zapada in sârbe infocate. Unul salta o sticla de zaibarel, altu' zbicea rachiu rosu de mireasa ne'nceputa, iar al treilea smotocea deasupra capului o mândrete de cocos alb, tânar si pieptos, innodat cu funda rosie la crestet. De lânga ei, in mersul jocului, o Dacie rablagita isi deserta prin portiere si portbagaj ritmul indracit al sârbei. Erau Ion a lu' Nunu, Costel Bâldau si Petrica, zis Lula. Iesisera cu noaptea-n cap sa plimbe fala miresei pe ulitele comunei. Pasamite, cu o seara inainte, Ioana a lu' Tenica a lu' Pleascu din Ghizdavesti plecase dupa Fifi, flacau falnic din Soreni. Fugise, mai bine zis. Pentru ca ai lu' Putureanu nu voiau sub nici un chip sa se-ncuscreasca cu ai lu' Pleascu, dar nici ai lu' Pleascu nu prea ii aveau la inima pe-ai lu' Putureanu si pentru ca tinereii se iubeau he-hee, din scoala, luni pe inserat, feciorul a pus picioru-n prag: i-a dat de veste mândrei ca nu mai poate astepta. Cum, necum, sa vina la el, peste voia lu' ta-so s-a lu' ma-sa, sa se ia singuri, fara petit, fara binecuvântare. Ioana a lu' Tenica atât a asteptat. Si-a strâns intr-o sacosa de rafie o mâna de toale si a plecat in inima noptii sa-l ia de barbat pe Fifi. Taca-paca, lucrurile au fost ca si aranjate din aceeasi seara: Ioana si Fifi s-au luat fara prea multa vorbarie. Cam spre miezul noptii, proaspata familie i-a chemat pe Ion, Costel si Petrica. La o tuiculita de pruna, flacaii l-au primit in grija pe Milian, cocosul de fata al Ioanei, litra de rachiu rosu legata cu funda asortata si insarcinarea sa vesteasca chiar