„Politie politica", „comisari sovietici", „metode securiste", „militienii lui Basescu". Desi variate, calificativele inventate de puscariabilii zilei si sustinatorii lor de partid sunt construite in jurul aceleiasi idei: Justitia care-i fugareste este asmutita politic de marele haitas Basescu.
De la Copos la Nastase, avandu-l ca antemergator pe Patriciu, toti se vaicaresc pe unde apuca de persecutii, manipulari si verdicte cu dedicatie.
Din fundal, vine corul bocitoarelor, la fel de pestrit, care jeleste disparitia dintre noi a statului de drept: Voiculescu moralistul a ajuns sa fie la fel de ingrijorat de moartea democratiei ca duetul Iliescul cel Cinstit si Geoana-Prostanacul, inganati din Palatul Victoria, la refren, de Tariceanu – prietenul Rompetrolului.
Este Justitia romana comandata politic? Intrebarea e veche si a fost subiectul a nesfarsite dezbateri jurnalistice, simpozioane, dispute politice, analize ale ONG-urilor, si de ani buni, chiar tema unor rapoarte internationale si monitorizari severe ale UE.
Ei n-ar fi aparut daca semnele imixtiunii politicului in actul de justitie n-ar fi fost prezente in toate guvernele de pana acum.
De la subordonarea directa a Procuraturii fata de ministrul politic si de la jocul la santaj cu inamovibilitatea judecatorilor in vremea lui Iliescu, pana la tentativa de anul trecut a dnei Macovei de a-si adjudeca direct numirea sefilor de Parchete s-au incercat toate modalitatile legislative de incalecare a magistratilor.
Demnitarii n-au ezitat nici o clipa sa dea buzna peste principiile separarii puterilor fie dand indicatii directe instantelor – cum a facut-o dusmanul burgheziei, Ion Iliescu, in chestiunea retrocedarilor – fie suspendand, din condei, o bucata de Cod Penal pentru 24 ore, ca sa goleasca penitenciarele de delapidatori – cum a procedat Valeriu @
