E saraca lipita pamântului. Singura avere: o frumusete de fetita, rod al unei iubiri nefericite de acum noua ani. In rest - lipsuri, mizerie si nemarginita tristete. Si totusi, in ciuda nevoilor fara numar care o trag de mâneca pe Tita Oprisan din Celaru, femeia are o singura dorinta: sa-i poata oferi copilului un televizor care sa-i lumineze din când in când chipul chinuit de griji. Era acasa, framântase niste pâine si o pusese la dospit sub perna. Faina ramasa o rasturnase intr-o craticioara cu smaltul sarit - zicea sa faca niste clatite pentru a mica. Fara ou, ca n-avea. Ieseau ele si asa, cu apa din fântâna si mânjite cu niste miere de-o capatase la munca. Pâna la urma, ii facea fetei o pofta, ca prea o innebunise in ultimele zile. De când a luat-o la curatat porumb in sat, acum câteva zile, si a simtit miros de clatite coapte in tigaie, numai asa a tinut-o: „Da' mie când imi faci clatite, mami? Când imi faci?“. Ehee, i-ar fi facut ea numai si numai bunatati copilasului, gândi Tita, ca pentru ea traieste si se speteste cu munca de dimineata pâna seara, pe la oamenii din sat. Dar din ce? Banii - alocatia fetei si ce mai apuca ea cu ziua - se duc de parca nici n-ar fi! Daca ar fi avut un barbat ca lumea care s-o ajute si pe ea, poate altfel ar fi fost viata. Iubirea cu parul a facut-o mama S-a maritat din dragoste, asa credea. Pâna când si-a dat seama ce a luat, a fost vai de soarta ei! Pleca de dimineata la ferma de cartofi, muncea pâna se lasa noaptea, iar când ajungea acasa, barbatu-sau o astepta cu parul. Beat mort, dadea pe unde apuca, de-o lasa lata. Plângea, urla, isi blestema zilele si norocul care a dat peste ea. Intr-una din zile n-a mai putut: si-a luat lumea in cap si s-a intors in Celaru, la ma-sa, in casa prapadita de paianta. Cu fata in brate - nu facuse un an si jumatate - Tita s-a trezit femeie singura, saraca si cu copil de crescut. „Parc-am fi bl