Dinu Patriciu a aparut pe scena romaneasca de dupa 1989 ca un liberal, autor de carti si propovaduitor fervent al unui capitalism autentic. In anii '90, Patriciu parea un liberal convins, o pata de culoare, intr-o perioada dominata de o social-democratie mustind de populism.
Ca orice capitalist adevarat, Dinu Patriciu nu a ezitat sa se lanseze in afaceri, devenind insa in foarte scurt timp un personaj tipic romanesc: un amestec mercantil de afacerist cu conexiuni in politica impletit cu un politician cu veleitati de sponsor de partid. Cu timpul, energia lui Dinu Patriciu s-a concentrat catre afaceri.
A trecut prin arhitectura si constructii, a incercat piata de capital, a profitat de Banca Agricola si a facut, prin firma sa, o pseudo-administrare a Fondului Dunarea. Au fost ani tumultosi, ani in care Dinu Patriciu n-a fost nici mai rau, nici mai breaz decat alti oameni de afaceri din Romania.
Achizitiile din domeniul petrolului - Rompetrol, Petromidia - si aparentul pas in spate pe care l-a facut in domeniul politic l-au transformat peste noapte intr-unul dintre marii industriasi din Romania. Totul nu era insa decat multa imagine, pentru ca Patriciu continua sa faca in afaceri jocuri periculoase, deseori la limita legalitatii.
Adevarata lovitura a lui Patriciu este atragerea in actionariatul Rompetrol a grupului austriac OMV. Un grup venit parca la timp pentru a-l legitima pe Patriciu ca pe un om de afaceri important. Din pacate pentru el, Dinu Patriciu n-a stiut sa profite de cecul in alb acordat de OMV. Dupa anul 2004, Dinu Patriciu se afla in miljlocul unor interminabile scandaluri.
Este anchetat pentru listarea la Bursa a actiunilor Rompetrol Rafinare si pentru privatizarea Petromidia. De numele lui Patriciu se leaga deja doua scandaluri in care a fost implicat premierul Tariceanu: telefonul dat la Parch
