"Mi-a ars casa in pragul iernii si copiii traiesc prin vecini".
Draga redactie,
Stimata d-na director Sanziana Pop,
Ma numesc Bura Ionel si sunt tata a 5 copii, toti minori. Cel mai mare se numeste Vasilica si are 11 ani, Viorel are 8 anisori, Marius are 7 ani, Rodica 4 ani si Aurelia - 3 ani. Acesti copii sunt lumina ochilor mei si a mamei lor. Sa va spun de ce am indraznit sa va scriu. In dimineata zilei de 6 decembrie 2005, la ora 4, chiar cand copilasii il asteptau pe Mos Nicolae, s-a abatut un mare necaz asupra familiei mele. Mi-a luat casa foc, mi-a ars totul, n-a ramas decat ce a fost pe noi. Ne-a ajutat Dumnezeu de am putut salva copiii. Ne-au ars televizorul, aragazul, butelia, frigiderul si camara, cu cateva alimente pe care le-am agonisit. Din casa n-am putut salva nimic, pentru ca satul este mic si eu am casa mai izolata, mai in marginea padurii. In urma ploilor din vara anului 2005 s-au format fugituri de drum si nu au putut veni pompierii cu masina pana la mine. De cazul meu au cunostinta primaria, politia, preotul, dar nu mi-au sarit in ajutor cu nimic pana la ora actuala. Nu stiu cum sa mai razbat, sa fac un acoperis asupra capului meu si sa-mi strang copiii, ca la ora actuala sunt adapostiti de niste oameni cu suflet bun si traiesc din mila lor. Doi copii ii am bolnavi de plamani. Suntem oameni saraci, ne intretinem din alocatia copiilor, sotia e bolnava, cu mari probleme de sanatate, eu sunt operat de doua ori si necazul pe care l-am avut ne-a terminat definitiv. Chiar in prag de iarna am ramas nenorociti, fara casa. Va rog din tot sufletul meu, cat si al copilasilor nostri, sa ne publicati si scrisoarea noastra, poate cineva se indura sa ne intinda o mana de ajutor, pentru a ne construi o casuta cat de mica, si sa ne cumparam si o vacuta pentru hrana cea de toate zilele la copii. Nu mai putem sa luptam cu saracia si necazul, p
