E foarte clar că scena politică românească este în derivă totală, că toate interesele poporului sunt mai prejos decât priorităţile politicienilor. Îmi imaginez cât de umilitoare trebuie să fie situaţia prin care trec cei care sunt cu adevărat patrioţi naţionalişti (în sensul bun al cuvântului) din defunctul PUNR, acum când au ajuns la cheremul unor politicieni care nu au nici o jenă în a pendula de la stânga la dreapta pretinzând că sunt la mijloc. De asemenea, îmi pot imagina câtă indignare simt politicienii UDMR când ştiu că o asemenea formulă, în care sunt obligaţi să se complacă, este complet împotriva naturii. Nu trebuie să condamnăm extremele, mai ales că PUNR nu abordează nici isteria de Butimanu, nici nebunia din Pipera, atunci când invocă naţionalismul. În Mureş chiar era nevoie de un partid precum PUNR, în condiţiile în care situaţia specială de aici este folosită doar în campaniile electorale de nişte inşi care habar nu au nici ce este patriotismul, nici naţionalismul moderat. Aşa cum este nevoie de o UDMR moderată, care, în mod firesc face orice pentru a obţine mai multe drepturi pentru cetăţenii de etnie maghiară.

Haideţi să vorbim fără ipocrizie şi demagogie despre patriotism! Francezii sunt extrem de naţionalişti, dar asta nu înseamnă că în Europa sunt marginalizaţi. Dacă se aduc alte argumente decât "săriţi, ne iau ungurii Ardealul!" naţionalismul este un sentiment datorită căruia un popor poate supravieţui. Pe noi ne-a lovit democraţia direct în moalele capului şi ne-a izbit de toţi pereţii, încât suntem dispuşi să renunţăm la însăşi identitatea noastră doar pentru a fi pe placul doamnei Europa. Ar trebui să ne îngrijoreze dispariţia PUNR pentru că a fost, poate, singura formaţiune datorită căreia noi, mureşenii, nu am fost trădaţi. Dar, totul are un sfârşit. Domnule Lădariu, vă asigur de toată consideraţia mea, dar poate că cineva îşi va