Dosarul "Patriciu" relan-seaza dezbaterea publica asupra interceptarilor telefonice. Cu un element de noutate: controlul conturilor bancare. In ce masura aceste doua practici servesc Justitiei si cat de mare este riscul abuzurilor asupra drepturilor civile sau ale mediului de afaceri? Interceptarile telefonice si incalcarea secretului bancar sunt subiecte de apriga disputa in Europa, dar si peste Ocean.
Cititi si... UE trage cu urechea Omul de afaceri Dinu Patriciu s-a simtit ofensat ca telefoanele i-au fost ascultate. Cazul capitalistului lovit in secretul afacerilor sale de anchetatori reia o aprinsa discutie in Romania de dupa decembrie 1989: ascultarea telefoanelor.
Cand e vorba de telefoane si de "baietii" de pe fir, coarda sensibila e intinsa la maximum. In mod automat, cei "vinovati" sunt considerati cei de la SRI. Pai da, asa zice legea: nimeni in Romania nu are voie, cel putin din punct de vedere tehnic, sa puna timpanul pe firul amintit. Nici macar celelalte servicii secrete nu au permisiunea sa intercepteze convorbirile de capul lor, ci tot prin aparatura SRI. Fara indoiala, intr-un stat de drept, ascultarile se fac cu mandat de la Justitie. Aceasta fiind teoria, sa notam totusi ca in Romania mai sunt interceptate convorbirile si de servicii de informatii private, mascate in societati comerciale onorabile, cabinete de tot soiul si firme de paza si protectie. Cel putin asa ne-a spus SRI de-a lungul timpului ca ofiterii sai au identificat si astfel de posibilitati.
SIGURANTA NATIONALA. Dinu Patriciu zice ca nu e terorist, ca e un om de afaceri onorabil, care isi vede de strategiile sale si, daca este ascultat, toate ideile sale se pot duce in vant. Pe buna dreptate, se intreaba ce se intampla cu datele obtinute de "baieti" cand e vorba de afaceri marete. Daca acestia fac pocinogul sa le dea concurentei? Poftim problema. Asadar, apararea
