Ascultarea telefoanelor este o practica raspandita in statele membre ale Uniunii Europene, dar si in SUA si in Rusia. Autoritatile au gasit noi argumente in favoarea acestei practici o data cu declansarea ofensivei impotriva terorismului, in vreme ce, atat la Bruxelles, cat si la Washington se pun la cale directive care sa faciliteze accesul anchetatorilor la caile de comunicatie folosite de suspecti.
In linii mari, dreptul de a monitoriza telefoanele cetatenilor este acordat printr-un mandat judecatoresc. Exista insa si cazuri in care acordul unui magistrat nu este necesar, fiind de ajuns aprobarea obtinuta "in interior", pe linia Ministerului de Interne.
30 DE MILIOANE DE ASCULTATI. In Italia, ascultarea telefoanelor se practica la o scara atat de larga, incat oamenii s-ar mira, probabil, daca nu le-ar fi interceptate convorbirile. Un raport al think-tank-ului Eurispes, citat de BBC, arata ca 30 de milioane de italieni au fost "victime" ale acestei practici in ultimii zece ani. Media anuala este intr-o crestere galopanta. Numai in ultimii cinci ani, numarul telefoanelor ascultate s-a dublat. Iar pretul unei asemenea vigilente este pe masura - un miliard de euro in cinci ani. Costul se justifica, sunt de parere autoritatile, care invoca dubla provocare cu care se confrunta Italia: razboiul global impotriva terorismului si razboiul intern contra Mafiei.
PARADOXUL BRITANIC. In Marea Britanie, anul 2003 a totalizat aproape 1.900 de interceptari, fiind vorba atat de telefoane, cat si de comunicari prin posta electronica. In 1958 s-au emis 95 de mandate de ascultare a convorbirilor telefonice. Zece ani mai tarziu, numarul a crescut cu 60. In 1979 erau ascultate 214 posturi telefonice, iar in 2.000 se ajunsese la 2.080.
Problema este deosebit de sensibila in Regat, daca nu aproape paradoxala. Obtinerea aprobarii este mai putin dificila decat in alt