IN CARUTA MUZICII USOARE O soba, un pian, un birou, un fotoliu, multe carti. O camaruta curata ca lacrima. Acest mic univers este decorul in care marele compozitor Temistocle Popa s-a invoit sa ne vorbeasca despre Gica Petrescu.
O sa gasesc, probabil, pe aici niste raspunsuri la intrebarile pe care mi le veti adresa", spune Temistocle Popa, rasfoind niste hartii, pregatite special pentru intalnirea noastra. "Imi aduc aminte cand calatoream cu o salupa pe raul Volga. Jucam table cu Mircea Crisan, care a fost un mare comic al tarii. Iar Gica Petrescu se uita la noi⦠Era vara si toti eram dezbracati, nu la chilotei, dar pe aproape⦠Imi pare rau ca nu gasesc poza, sa ne fi vazut ce frumosi eram!", zice compozitorul.
DAR DIN DAR. L-am lasat pe Temistocle Popa sa citeasca in continuare trecutul. "Gica Petrescu a fost un mare prieten al compozitorilor. A fost un dar pentru noi, compozitorii"⦠Face o pauza si mi se adreseaza: "Vreau sa va ofer ciocolata⦠Si eu le-am capatat si dar din dar se face...". Iau cu incredere o bomboana, in timp ce soba duduia o data cu povestirile lui Temistocle Popa⦠"Ani si ani am mers impreuna cu Gica in caruta muzicii usoare⦠Eram angajat ca instrumentist la Teatrul «Tanase», unde Gica era demult interpretul numarul unu. Si acum ocupa aceasta pozitie⦠M-am incumetat sa vorbesc cu el... I-a fost predestinat sa fie mare. Avea o caldura in glas, stia sa cante, ii placea⦠Am facut multe turnee impreuna cu el si in tara, si in strainatate, eu ca instrumentist (la flaut si saxofon) in orchestra lui Sergiu Malagamba⦠Ne-am imprietenit imediat! Primul meu cantec cu el a fost «Ma mandresc ca sunt roman», cu care a avut un succes incredibil"⦠Maestrul face o pauza mai lunga, apoi revine cu voce joasa, mai trista: "Gica n-a refuzat pe nimeni. Nu avea darul sa refuze. Era cantaretul tarii si mereu primul⦠Nu mai tin mi
