Trist, dar adevarat: in timp ce rezervele minime scumpesc creditele in euro, dobanzile ieftinesc moneda unica.
Asadar, Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a decis. Se majoreaza rata dobanzii de politica monetara de la 7,5 la 8,5% si continua sterilizarea substantiala a excesului de lichiditate, pentru mentinerea ratei dobanzii efective de politica monetara pe o traiectorie compatibila cu atingerea obiectivului de inflatie pe termen mediu.
Iar majorarea nivelului rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in valuta, de la 35 la 40%, are loc in vederea moderarii dinamicii accelerate a creditului neguvernamental, in special a imprumuturilor in valuta, si a minimizarii riscului unei recrudescente a fluxurilor de capital cu potential volatil.
Ce bine ar fi, daca n-ar fi rau! Majorarea dobanzii de politica monetara se bate cap in cap cu aceea a rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in valuta. Scopul nobil al acestei mariri de dobanda era sa schimbe inclinatia spre consum intr-una spre economisire.
Numai ca, pentru a avea un asemenea efect, mai e nevoie de ceva: ca dobanzile sa devina real pozitive. Iar in conditiile in care cresterea remuneratiilor este insuficienta pentru se schimba sentimentul depunatorilor, ea nu va stimula economisirea, ci mai degraba capitalurile speculative.
Capitaluri care, la intrare, vor reduce cursul euro/leu spre niveluri din ultima parte a anului 2002 - chiar daca asta e o „aberatie de proportii", dupa cum s-a exprimat guvernatorul BNR anul trecut.
Cu alte cuvinte, majorarea rezervelor minime obligatorii, masura care creste costul resurselor in valuta si face posibila scumpirea imprumuturilor in moneda europeana, are toate sansele sa fie anulata de o intrare suficient de mare de fonduri cu potential volatil.
In acest caz, nimic nu va impiedic
