- Editorial - nr. 30 / 14 Februarie, 2006 Dintru bun inceput dorim sa precizam ca cele care urmeaza nu sunt doar opiniile vicepresedintelui Lazar Ladariu, membru al Delegatiei Permanente si al Biroului Permanent Central, ci dorinta si parerea celei mai mari si mai puternice dintre Organizatiile Teritoriale ale PUNR, cea din judetul Mures. Precizarea este absolut necesara in aceste momente de cumpana pentru partid, de mare responsabilitate pentru noi toti. Refuzul diplomatic al membrilor Delegatiei Permanente si ai Biroului Permanent Central de la Sibiu si Targu-Mures al acceptarii punctelor noastre de vedere, pentru salvarea ideilor peuneriste, ne determina sa reamintim unora, veniti in partid cu trei-patru ani in urma, niste realitati muresene de care ar fi trebuit sa se tina cont, mai ales acum, cand PUNR este in pragul disparitiei lui de pe scena politica. Traim, o stim toti, intr-un judet cu un statut special, locul nasterii efective a PUNR, acolo unde, la 20 martie 1990, a curs sange, nu doar pentru apararea unei idei nationale, ci si a unitatii statale. Atunci si acolo, noi PUNR-ul si Vatra Romaneasca am fost stanca dura de care s-a spulberat valul iredentist unguresc, napustindu-se asupra noastra sub sloganul amenintator: "Acum si aici!" (Itt és móst!"). In jurul nostru s-au adunat atunci romanii ardeleni, cu nazuintele, cu dorinta si cu sperantele lor intr-o tara rotunda in care demnitatea nationala sa fie la ea acasa. Lor le datoram si rezultatul alegerilor din toamna anului 1992: 30 de deputati si 14 senatori. Eram atunci a treia forta politica in Parlamentul de la Bucuresti, in care PUNR Mures venea cu cea mai substantiala contributie _ 127.000 de voturi, exprimate prin doi senatori si patru deputati mureseni. Au urmat, rand pe rand, dezamagirile si mahnirile generate de scenarii rocambolesti, de diversiuni si de sarituri riscante peste cal. Inlaturarea p