(Foto: Monitorul de Botosani)
"Toate orasele de departe seamana cu niste cimitire cu monumente ". Asa descria cindva Bototosaniul Demostene Botez, amintindu-si de prima sa vizita la iarmarocul tirgului. Si atunci, ca si acum, iarmarocul era locul de intilnire a taranului cu oraseanul si a oraseanului cu preturile.
Cine nu trece macar o data pe luna prin iarmaroc, sau obor cum i se mai spune, n-are cum sti cit de scumpa e viata si cit de putin o pretuim noi. E greu sa-i explici unuia care-si face cumparaturile prin Internet de ce s-a scumpit pielea de magar. Stiti dumneavoastra, aia care se face mica de tot iarna, cind da inghetul si se dilata in timpul verii.
Caiele folosite, pinze de bomfaier, lacate fara chei, brichete fara gaz, chei fara incuietoare, Biblii, pixuri fara pasta (ca poate are altul pasta fara pix?), pulovere desirate, papuci scalimbi, telefoane mobile si carcase de telefoane imobile, monezi din argint la 10 mii bucata, paza si ordine, controlori de bilete si sute de gura casca.
Aceasta ar fi, descrisa succint, imaginea iarmarocului botosanean din zilele noastre.
Imaginea, din interior sau de dinafara incintei, nu difera prea mult de cea din descrierile scriitorului botosanean din secolul trecut. "...maidanul cu paie si gunoi al oborului de vite, cu miros de urina si fum. Hidoasa imagine a vietii in care s-a amestecat omul. Port de atunci neurastenia dezolanta a acestor maidanuri ca pe amintirea unei boli murdare ".
Recitind aceste rinduri ale lui Demostene Botez, am purces zilele trecute spre bariera Iasului, acolo unde inca mai salasluieste oborul de animale, sa vad daca macar o mica parte din pitorescul iarmaroacelor de odinioara mai persista. Si m-am convins: pitorescul nu, dar mirosul de urina si fum a mai ramas, ca un simbol al
