Peste 100 de bistriteni s-au hotarat sa reia scoala. Multi au implinit 30 de ani, insa la limba romana nu au trecut de despartirea in silabe. Pentru educarea lor, statul a cheltuit zeci de milioane. Bani aruncati pe geam, caci cei mai multi dintre ei nu apuca sa termine nici macar un semestru, ca iau calea Spaniei si a Italiei, "ca sa faca bani"...
Unii gelati, cu cercei in ureche si adidasi de firma. Altii, cu mainile tocite de munca, cu haine mirosind a balegar si bocanci rosi de atata purtat. Vineri dimineata, s-au prezentat la Scoala generala nr. 1 Bistrita. Pentru evaluarea semestriala. Daca pentru majoritatea elevilor sfarsitul saptamanii este ca o mana cereasca, pentru cei care s-au hotarat sa ia din nou calea scolii, abandonata cu ani in urma, este un chin.
SCOALA, IN DERADERE. Vineri, sambata si duminica, cursantii trebuie sa mearga la pregatire. Cheful de citit sau de facut probleme la aritmetica le-a pierit demult. Dar ce sa te faci? Au nevasta, copii si trebuie intretinuti. Au muncit ei pe ici-pe colo cu sarg, dar banii tot putini au fost. Motivul? "N-aveti opt clase, asa mi-a zis patronuâ", motiva unul dintre bistriteni, proaspat elev. Cine ar fi crezut ca o amarata de diploma avea sa le stea in cale? Cu siguranta, lui Safta Radu nici prin gand nu i-ar fi trecut ca orele acelea petrecute in sala de clasa acuâ vreo 15 ani nu ar fi altceva decat o mare pierdere de timp. "Nu aveam rabdare sa stau in clasa", spune el, rusinat. Are 30 de ani, este in clasa a VII-a, dar gandul lui tot la bani este. "Frate-miu are doar sase clase, e plecat in Italia si are salariul 1.000 de euro. Lui nu i-a mai trebuit scoala", trage concluzia Radu. A reinceput cursurile ca "doar-doar isi va face un rost aici". Gand trecator, caci, cum i-a venit in minte, asa i-a si dis-parut. De-ndata ce a auzit ca "s-a dat drumul iar la vize", barbatul, subtirel si sfios, a ar
