Daniel Cristea-Enache, Bucureşti Far West. Secvenţe de literatură română, Bucureşti, Ed. Albatros, 2005. 698 pag.

Un gest romantic al lui Valeriu Cristea

Daniel-Cristea Enache s-a instalat decis în viaţa literară, acum un deceniu, când a început să semneze recenzii şi articole de atitudine în publicaţii aflate sub controlul sau influenţa unor scriitori şi critici literari cunoscuţi ca susţinători ai lui Ion Iliescu (Eugen Simion, Fănuş Neagu, Marin Sorescu, Valeriu Cristea, Gheorghe Tomozei, C. Stănescu). Bătălia politică şi literară, pe atunci radicalizată, l-a influenţat pe tânărul critic, care a preluat din mers, în regim de urgenţă unele dintre simpatiile şi antipatiile grupării. Totodată, ca fiu adoptiv al lui Valeriu Cristea, sau pur şi simplu ca admirator al lui, Daniel Cristea-Enache i-a urmat exemplul în ceea ce priveşte modul însuşi de a face critică (analizând textele atent, cu conştiinciozitate şi cu o fină ironie, folosind imagini expresive, de o duioşie rusească, dând numeroase citate, dintr-o plăcere a antologării, sărind în ?ajutorul? unor autori mai puţin vizibili, consideraţi nedreptăţiţi, fulgerându-i cu o privire de justiţiar din mulţime pe pontifii vieţii literare).

Cu o rapiditate surprinzătoare el s-a desprins însă din această stare de dependenţă literară. N-a fost vorba de o renegare a mentorilor, ci de o afirmare hotărâtă şi armonioasă a propriei individualităţii, prin asimilarea inteligentă a unor influenţe, respingerea altora şi, mai ales, prin constituirea unei conştiinţe critice proprii. Poate fi considerată o adevărată performanţă intelectuală această construire a unei identităţi (în condiţiile în care alţi tineri care au gravitat în jurul unor reviste ca Literatorul, Adevărul literar şi artistic sau Caiete critice n-au reuşit nici până în prezent să devină ei înşişi).

Pe