(Foto: Ziarul de Mures)

Saptamanile trecute, in conturile de e-mail ale presei muresene a aparut anuntul unui copil din sistemul de ocrotire sociala, prin care acesta anunta intentia de a-si gasi o familie.

Nu ne-am repezit sa publicam scrisoarea, stiind ca in zilele urmatoare o vom putea citi in toate publicatiile muresene. Am dorit, in schimb, sa trecem dincolo de cuvinte, in lumea din care un copil de 15 ani incearca sa se elibereze, apeland la omenia noastra...

In locul copilului obisnuit, oarecare, pe care ne asteptam sa-l gasim la Ceuasu de Campie, am dat peste un suflet care se zbate sa isi creeze un viitor alaturi de niste oameni pe care sa ii numeasca "mama" si "tata".

Un copil care, de la inaltimea scaunului cu rotile in care este condamnat sa stea, are puterea sa spere ca in lumea asta cineva isi va cobori privirea spre el si spre problemele lui. Si ii va alina suferinta.

"M-am nascut apoape de Sfantul Nicolae, in 4 decembrie 1990. Dar cadoul de "Niculas" mi-a fost refuzat, pentru ca probabil parintii mei, speriati de problemele de sanatate cu care m-am nascut, m-au abandonat in maternitate.

Nu m-am plans niciodata si am incercat sa imi accept soarta, sperand ca poate, intr-o zi, cineva ma va lua «acasa» si voi avea parte de familia pe care o doresc", ne-a spus Alin Bogar, cu privirea melancolica, aplecata asupra mainilor impreunate in poala.

Dorinta implinita

Anul 1995 i-a adus familia pe care si-a dorit-o, cu care a stat timp de doi ani. "Jeno tata si Ilus mama" din Roteni l-au primit in casa lor si il tratau ca pe propriul lor copil. A fost perioada cea mai fericita a vietii lui. Familia adoptiva avea grija ca el sa mearga zilnic la scoala.

Notele pe care le pri