- Diverse - nr. 31 / 15 Februarie, 2006 Deprins, inca de foarte multi ani, sa citesc, sa scriu si sa ascult muzica pana noaptea tarziu - dupa unii, obicei bun, dupa altii nu prea -, m-am obisnuit sa urmaresc o emisiune superba, prin mesajul ei uman, realizata de Marian Megan la Radio-Actualitati (postul public Bucuresti ramanand, pana acum singurul, in adevaratul sens al cuvantului, profesionist din Romania!). Intitulata "Noapte - albastra: nu exista singuratate!", emisiunea, pentru cei mai oropsiti si mai tristi ca noi, se remarca prin profundul ei umanism si printr-o laudabila vocatie profesionala. Povestea este simpla, ca actiunea unei piese intr-un act. O femeie, singura pe gerurile cumplite de -25 de grade Celsius, pe acel frig de crapau pietrele, nu avea nici o sursa de caldura. Fara sot, fara copii, fara rude! Nu avea nici macar un lemn de foc, pentru a se incalzi. A pus pe ea tot ce a gasit prin casa. Zadarnic. Frigul musca neindurator, mai ales pe timpul noptii. I-au venit oamenii in ajutor. Nu stiu pe unde, in lume, ar putea fi oameni mai saritori si mai milosi ca romanii! Dupa o pauza, insa, izbucnind in plans, dupa multumirile aduse celor care i-au inteles durerea, urmeaza o alta poveste incredibila. Un vecin i-a vandut un televizor alb-negru, pentru 500.000 de lei. Avea, sarmana, mare nevoie de el. Dupa vreo doua saptamani, vecinul cu apucaturi de samsar, vine si-i ia televizorul. "Ti-l dau - a zis femeia -, dar imi dai banii, 500.000 de lei, inapoi!". "Nici vorba - zice cel fara suflet -. Nu-ti dau nici un leu. De banii astia l-ai folosit! Acum il vand altuia care da mai mult!". De morala, ca in orice fabula, aici nici nu mai este nevoie. Se spune ca "Nu exista padure fara uscaturi!" LAZAR LADARIU - Diverse - nr. 31 / 15 Februarie, 2006 Deprins, inca de foarte multi ani, sa citesc, sa scriu si sa ascult muzica pana noaptea tarziu - dupa unii, obicei