S-au dus vremurile când corpul omenesc era socotit frumos în sine, purtător de frumuseţe şi armonie. Kalokagathia. Acum e doar carcasa. Cu cât e mai lucitoare, cu atât mai bine. Expunerea contează cel mai mult. Un trup secularizat, care nu mai are nimic de ascuns, nimic simbolic. Suntem strict, după caz, purtători de spermatozoizi sau de ovocite. A treia cale nu există. Nu mai suntem copiii Domnului, făcuţi după chipul şi asemănarea Lui. Nu avem nici o legătură cu protopărinţii Adam şi Eva. Graniţele dintre sexe s-au bruiat, s-au interferat, concomitent cu o exhibare, cu orice preţ, a ceea ce are specific fiecare sex. ştiţi teorema celor 3 perpendiculare?
La femei, dacă nu culoarea de suprafaţă este cea care poate pune în evidenţă organele cele mai ascunse, atunci rămâne la îndemână un alt element, şi mai consistent: volumul. Nu suprafaţa, ci volumul. Dacă odinioară blugii, de pildă, acopereau total volumele cu un material scorţos şi rezistent, acum ei urmăresc îndeaproape forma feselor şi, mai nou, şi a labiilor. Rar găseşti altceva pe piaţă. Dacă nu au cum să fie chiar permanent purtătoare ale vreunui falus înfipt în ele, femeile s-au obişnuit a purta musai ceva între picioare, fie acela şi un tighel, o răscroială, o îndoitură zdravănă de material. Forma feselor îmbrăcate este calchiată după aceea a cupelor de sutien. Oh, sutienele de altădat?! Nici sutienele nu mai sunt ce au fost. Ca pe vremuri în decolteu, privirea pătrunde adânc, de astă dată pe la spate, până la despicătura care se continuă, dincolo de perineu, cu o altă despicătură. Privirea-tanga. Nu ai cum să nu te uiţi, totul este la vedere. Totul este de vânzare. şi luceşte.
Undeva, la 3 degete sub buric, este localizat un centru energetic, dan tian se numeşte, care poate fi activat prin qi-kung, o tehnică utilizată în terapiile din China încă de acum 5.000 de ani. Dar noi nu act
