Cand nu avea nici un argument legal, a fortat Constitutia incercand sa-l dea jos. Acum, cand are motive foarte serioase – incalcarea grava a Regulamentului si abuzul de functie – Alianta da din umeri si se spala pe maini.

„Schimbarea lui Adrian Nastase de la presedintia Camerei Deputatilor este treaba grupului PSD", repeta Emil Boc, precum o placa stricata. „Este o problema intre Ministerul Justitiei si Parlament", isi declina raspunderea si Calin Popescu Tariceanu.

Sunt aceiasi lideri ai Aliantei care, intre lunile septembrie si noiembrie ale anului trecut, sustineau ca, reconfigurandu-se majoritatea parlamentara, pesedistii Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu nu mai au ce cauta in fruntea Camerelor si ii impingeau si-i amenintau pe partenerii de guvernare recalcitranti – UDMR

si PC – sa voteze pentru inlocuirea acestora. Ce anume s-a petrecut de atunci si pana acum, incat Alianta sa-si modifice radical atitudinea? Cu ochiul liber, se vede o importanta transformare si anume in natura problemei.

Datorita inaltei pozitii detinute la Camera, Adrian Nastase era considerat, anul trecut, de catre Alianta, un obstacol major in concretizarea proiectelor sale legislative.

Deloc stapana pe situatie in Parlament, coalitia guvernamentala avea nevoie sa-si puna propriii oameni la sefia Camerelor pentru a-si trece mai usor legile organice, evitand situatii precum cele din prezent, cand reprezentantii Opozitiei profita de incoerentele Puterii si trantesc legile una dupa alta.

Adrian Nastase constituia asadar o problema de natura politica. Intre timp, lucrurile s-au complicat si, odata cu scandalul mostenirii, presedintele deputatilor a devenit un caz de natura judiciara.

El este invinuit penal in dosarul „Zambaccian", averea sa este cercetata de catre comisia speciala de pe langa Instanta Suprema si,